Dacă ți s-a spus recent că suferi de maladia Dupuytren, probabil te întrebi ce urmează. Ce înseamnă această afecțiune pentru viața ta de zi cu zi? Ce poți face, concret, ca să nu ajungi în punctul în care degetele rămân blocate permanent în palmă? Răspunsurile sunt mai nuanțate decât par la prima vedere, iar tratamentele disponibile variază mult – în funcție de stadiul bolii, de severitate și de stilul tău de viață.
Vom trece în revistă opțiunile existente, de la cele conservatoare, până la intervențiile chirurgicale. Ai la dispoziție mai multe variante, iar alegerea celei potrivite începe cu o informare clară și realistă.
Ce este, mai exact, maladia Dupuytren?
Maladia Dupuytren este o boală cu evoluție lentă, care afectează țesutul fibros de sub pielea palmei. În timp, se formează noduli duri care se pot transforma în cordoane fibroase. Acestea trag unul sau mai multe degete spre palmă, ceea ce le limitează mișcarea. Cel mai frecvent sunt afectate degetul inelar și cel mic.
Este o afecțiune cronică, dar nu pune viața în pericol. Devine, însă, o problemă reală atunci când îți afectează gesturile normale: să apuci o cană, să strângi mâna cuiva, să închizi un nasture. Poate părea banal, dar când flexibilitatea mâinii scade, și calitatea vieții scade odată cu ea.
Când este momentul să începi un tratament?
Nu orice caz necesită tratament imediat. Dacă apariția unui nodul nu îți afectează deloc mișcările și nu ai dureri sau disconfort funcțional, medicul poate recomanda doar monitorizare.
Tratamentul devine necesar atunci când degetele încep să se îndoaie progresiv și nu le mai poți întinde complet. Cu cât amâni mai mult, cu atât opțiunile conservatoare devin mai puțin eficiente. De aceea, este important să te adresezi din timp unui specialist în bolile și chirurgia mâinii, chiar dacă simptomele par minore.
Ce tratamente non-chirurgicale ai la dispoziție?
În stadii incipiente, atunci când boala nu a avansat semnificativ, există metode mai blânde care pot încetini progresul sau reduce disconfortul. Iată care sunt cele mai utilizate:
Injecțiile cu colagenază
Aceasta este una dintre metodele minim invazive, tot mai folosite în tratamentul maladiei Dupuytren. Colagenaza este o enzimă care dizolvă colagenul din cordonul fibros ce trage degetul. Se injectează direct în zonă, iar la 24–48 de ore se face o manipulare manuală pentru a rupe acel cordon.
Este o procedură rapidă, cu timp de recuperare scurt. Are rezultate bune în multe cazuri, dar nu este recomandată în orice stadiu. Eficiența depinde de localizare, grosimea cordonului și flexibilitatea degetului.
Terapia laser
Laserul este uneori folosit pentru a stimula țesuturile și a reduce disconfortul. Nu corectează deformarea, dar poate ameliora simptomele locale și ajută la menținerea elasticității țesutului. Este o metodă complementară, nu una curativă.
Fizioterapia și kinetoterapia
Nu pot opri progresia bolii, dar pot prelungi perioada în care mâna rămâne funcțională. Exercițiile de stretching, masajul terapeutic și tehnicile de mobilizare articulară ajută la menținerea flexibilității. În plus, contribuie la reducerea tensiunii din palmă și prevenirea contracturii.
Tratamente locale cu corticosteroizi
În unele cazuri, medicii pot recomanda injecții cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația din jurul nodulilor. Efectul este temporar, dar poate aduce un oarecare confort.
Când este indicată intervenția chirurgicală?
Chirurgia rămâne singura metodă eficientă pentru a corecta deformările avansate ale degetelor. Dacă boala a progresat și nu mai poți întinde unul sau mai multe degete, cel mai probabil ți se va recomanda operația.
Există mai multe tipuri de intervenții, în funcție de gravitatea situației:
Fasciectomia parțială
Este cea mai frecventă formă de intervenție. Chirurgul îndepărtează porțiunea de fascie afectată, adică țesutul fibros care trage degetul. Scopul este să elibereze mișcarea și să redea flexibilitatea.
Recuperarea poate dura câteva săptămâni, uneori luni. Este nevoie de fizioterapie postoperatorie pentru a restabili complet funcția mâinii.
Fasciectomia totală
Se aplică în cazuri severe. Întreaga fascie palmară este excizată. Este o procedură mai invazivă și presupune un risc mai mare de complicații, dar oferă rezultate bune pe termen lung în cazuri selectate.
Dermafasciectomia
Este o variantă în care, pe lângă țesutul fibros, se îndepărtează și o porțiune de piele afectată. Se folosește grefă de piele pentru acoperire. Este recomandată atunci când boala recidivează frecvent.
Există riscuri sau recidive?
Da, maladia poate reveni. Chiar și după intervenție chirurgicală sau injecții, există riscul ca degetele să se reîndoaie în timp. Recidivele sunt mai frecvente la persoanele tinere, la cei cu forme agresive sau la cei care au avut deja mai multe degete afectate.
Riscurile operației sunt aceleași ca în orice intervenție la nivelul mâinii: infecții, sângerare, afectarea nervilor sau a sensibilității. De aceea, trebuie discutat cu medicul toate opțiunile, avantajele și limitările fiecărei metode.
Ce se poate face după tratament?
După orice intervenție – fie ea minim invazivă sau chirurgicală – urmează o perioadă de recuperare. Kinetoterapia are un rol important în menținerea rezultatelor. Exercițiile specifice te ajută să previi rigiditatea, să recapeți forța și coordonarea.
În paralel, mulți pacienți folosesc creme sau produse dermato-cosmetice care susțin pielea în procesul de vindecare. În cazul procedurilor care implică tăieturi sau grefe de piele, o îngrijire atentă a pielii reduce riscul de complicații locale și favorizează refacerea.
Ce alte recomandări îți poate face medicul?
În funcție de istoricul tău medical, pot exista recomandări personalizate. De exemplu, dacă suferi și de diabet sau afecțiuni vasculare, e posibil ca tratamentul să fie adaptat.
Uneori, medicul recomandă purtarea unor orteze de noapte, menite să mențină degetele într-o poziție neutră și să întârzie progresia. Alteori, poate sugera evitarea anumitor activități care implică presiune constantă în palmă.
